6 Sunete (actul II)

Noaptea, o lună plină și pentru o secundă nu vorbim despre astrul ceresc.
Senzațiile se amplifică pe vârful degetelor ce-ți ating chipul. Azi, bărbatul ce îți scrie „bună dimineața” înșiră cuvinte lungi cu buzele pe pielea ta. Pe frunte, pe obrazul stâng, pe buza de jos. Ce gust blând, nu?

(mai mult…)

Când nu mai simți

Se aude cum picură substanța transparentă în pungă. Un zgomot atât de rece care se intensifică în fiecare secundă. Parcă se sincronizează cu respirația mamei. O privesc mut. Sunt genul de om care rar își pierde cuvintele însă acum nu simt că un cuvânt ar face diferența.

(mai mult…)

Flămânzi de liniște

Incă îți simt aprins rotunjimea coapselor pe vârful amprentelor mele.
Într-un timp oprit, într-un spațiu cu iz de linişte, ne-am permis să ne rupem de valurile prezentului oftând în plăcere.
Te priveam mut, căci oboseala mi-a strivit orice dorință masculină de-a mai fi iubit. (mai mult…)

Simțuri sacadate

Sunt atât de obosit încât nu mă pot odihni. Resimt în corp o durere amnezică ce mă ține treaz.
Te vreau deasupra mea, să-ți simt greutatea trupului presându-mi sângele în vene. Vreau să-ți simt sânii calzi și moi cum se lipesc strâns de pieptul meu. Să-i strâng în mână și să-ți simt mâinile cum mă prind de păr în căutarea teatrală a scăpării.
În miezul zilei, întru în tine încet, cu jumătate de lungime, apoi zvâcnesc până la capăt și mă opresc acolo, trăgându-ți în jos umerii. Într-o senzație de piele pe piele îți apăs tot corpul parcă și mai adânc, să simt cum te mulezi pe mine.
E divin, îmi spui, cu același ton de oboseală prezent în ochi. Am adormi în poziția asta, dacă n-aș simți dorința unor mișcări încetinite și forțate de du-te vino pe care le trădează șoldurile tale.
Nu mai vreau să respir, vreau să-mi astup gura cu buzele tale. Într-un sărut neîntrerupt, cu buzele-ți umede, iau tot ce mai simți negativ și-l pierd într-o tresărire când îți strâng gâtul ferm.
Ești deasupra mea, pe canapeaua din living, iar căldura degajată se prelinge pe spatele tău sub forma unor picături pline de feromoni. Mă îngrop plimbându-mi limba pe linia plină a sânilor tăi, având grijă să-mi sincronizez încleștarea buzelor cu strângerea fermă cu care-ți țin șoldurile fixe.
De câteva minute n-ai scos nici un sunet, dar respiri sacadat, pentru că te țin la limita absurdă dintre plăcere și durere…
Te abandonezi în brațele mele brusc, lăsând tot corpul să vibreze iar expresia feței tale devine greu de controlat într-un zâmbet cu lacrimi calde.
Mi te cobori cu capul pe piept și adormi cu buzele cuprinzându-mi câțiva centimetrii de piele, iar eu zâmbesc și-mi plimb vârful degetelor pe spatele tău, parcă transformându-le într-un scrum fin în căutarea celui mai lung somn.

photo: tumblr