O cameră de cabană A-frame într-un blând miez de primăvară, o lumină caldă, un cadru restrâns. După o zi de liniște în hamac și un colț de natură, ne-am rupt de agitația din oraș și de oameni. Te găsesc întinsă pe pat, citind o carte cu subiect erotic furată din biblioteca mea.
(mai mult…)
Dimineața… drumul clasic în trafic spre job. Mă uit în oglinda retrovizoare și un zâmbet îmi fură colțul buzelor. Se vede eșarfa ta roșie și trei urme trase pe alcantara banchetei. Inspir și simt pregnant parfumul tău.
(mai mult…)
Umezește-ți gâtul cu mine. Te simt în brațe căci fumul țigărilor stinse aseară ți-a uscat gâtul. Nu te ridica, coboară. Ia-l pe tot în tine și umezește-ți gâtul cu mine.
(mai mult…)
O seară de iarnă blândă, două pahare de vin alb și o voce feminină ce povestește cu entuziasm în fundal evenimentele de la lucru.
Sunt captivat de imaginea apartamentului și de pianul ce-și impune distinctiv prezența în living.
Un sunet de fundal, o întrebare repetată, un cadru cu detalii ce nu mi le amintesc.
Ești prezent?
Da, desigur, vorbeai despre
O masă mică cu o tablă de marmură în alb și negru.
Piesele din sticlă așezate simetric și o lumină alb rece de lună plină ce întregește cadrul.
Îți sună cunoscut? Era perspectiva noastră asupra lumii înconjurătoare.
Cu o privire blândă, mă așez pe scaun în dreptul pieselor și mut.
Noaptea, o lună plină și pentru o secundă nu vorbim despre astrul ceresc.
Senzațiile se amplifică pe vârful degetelor ce-ți ating chipul. Azi, bărbatul ce îți scrie „bună dimineața” înșiră cuvinte lungi cu buzele pe pielea ta. Pe frunte, pe obrazul stâng, pe buza de jos. Ce gust blând, nu?
Se aude cum picură substanța transparentă în pungă. Un zgomot atât de rece care se intensifică în fiecare secundă. Parcă se sincronizează cu respirația mamei. O privesc mut. Sunt genul de om care rar își pierde cuvintele însă acum nu simt că un cuvânt ar face diferența.
(mai mult…)
Incă îți simt aprins rotunjimea coapselor pe vârful amprentelor mele.
Într-un timp oprit, într-un spațiu cu iz de linişte, ne-am permis să ne rupem de valurile prezentului oftând în plăcere.
Sunt atât de obosit încât nu mă pot odihni. Resimt în corp o durere amnezică ce mă ține treaz.
(mai mult…)
Mihai Alexandru T. 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.